Datorită activităților Crucii Roșii în timpul războiului, nenumărate vieți au fost salvate în București. Această organizație a fost un centru de ajutor și sprijin pentru oamenii care s-au aflat în circumstanțe dificile sau și-au pierdut tot ce aveau. Citiți mai multe pe bucharestyes.eu.
Istoria fondării
Reprezentanța română a Crucii Roșii și-a început activitatea la sediul central, care era situat pe teritoriul actualului spital Colțea din București. Începutul activității punctului de ajutor datează din 4 iulie 1876. Primul președinte al organizației a fost Prințul Dimitrie Ghica.
Activitatea intensă a reprezentanței Crucii Roșii din București a început la 3 săptămâni după înființarea biroului central. Prima ambulanță a plecat spre frontul sârbo-turc, unde soldații răniți aveau nevoie de medicamente și intervenții medicale.
În perioada 1877-1878, în timpul Războiului de Independență al României, reprezentanții Crucii Roșii nu numai că au oferit sprijin armatei, ci au și înființat spitale în București și au trimis trenuri sanitare cu medicamente în punctele fierbinți. Anumite pături ale populației vulnerabile social au putut primi ajutor financiar.
Extinderea activităților
Odată cu creșterea cererii pentru serviciile Crucii Roșii, conducerea organizației a decis să pregătească surori de caritate. În București au fost deschise școli unde femeile erau instruite în acordarea primului ajutor medical și umanitar în condiții de război și dezastre naturale.
În 1913, a fost creat un spital mobil special, care se putea deplasa rapid din București către locații îndepărtate pentru a oferi ajutorul necesar soldaților.
Statutul Crucii Roșii prevedea absența femeilor din conducerea organizației. Cu toate acestea, în 1906, locuitoare dedicate din București au fondat o reprezentanță exclusiv feminină a Crucii Roșii. Organizația se ocupa în principal de strângerea de fonduri caritabile pentru a ajuta persoanele afectate de consecințele războiului sau ale dezastrelor naturale. De asemenea, femeile pregăteau voluntari pentru condițiile dificile de pe front.
În anii Primului Război Mondial, reprezentanța Crucii Roșii din București a oferit ajutor unui număr de peste 150.000 de răniți. În plus, angajații organizației au furnizat alimente soldaților, refugiaților și civililor afectați. De asemenea, Crucea Roșie a avut acces la prizonierii de război din lagărele inamice și le-a putut oferi haine și alimente.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, datorită activității coordonate a Crucii Roșii, peste 5.000 de asistente medicale și voluntari au organizat prin eforturi proprii 6 spitale de campanie, 55 de cantine staționare și 40 de spitale.
Perioada postbelică
Sub conducerea regimului comunist în București, activitatea Crucii Roșii și-a pierdut autonomia. Cu toate acestea, voluntarii, uniți de o misiune comună, au continuat să ajute segmentele vulnerabile ale populației, în special refugiații din Grecia.
Reprezentanții regimului comunist i-au obligat pe români să doneze regulat fonduri către Crucea Roșie.
În 1965, funcțiile principale ale organizației au fost transferate Ministerului Sănătății din România. Cu toate acestea, Crucea Roșie a continuat să ofere ajutor celor nevoiași.
În anii 1970, organizația de caritate a introdus o misiune specială de identificare a mormintelor soldaților din Primul și al Doilea Război Mondial.
Ulterior, Crucea Roșie s-a concentrat pe dezvoltarea activităților menite să asigure pregătirea țării pentru dezastre naturale.
După cutremurul devastator din 1977, delegați din întreaga lume au sosit la București pentru a participa la Conferința Internațională a Crucii Roșii. În cadrul evenimentului, a fost aprobată definitiv misiunea principală a organizației: prevenirea și alinarea suferinței umane în orice circumstanțe, protejarea vieții și a sănătății, și asigurarea respectului pentru demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe orice principiu.
