Unul dintre cele mai sângeroase conflicte din istoria omenirii, Primul Război Mondial, a inaugurat folosirea armelor modernizate distructive. Pentru a obține victoria pe câmpul de luptă, marile puteri au folosit gaze toxice, bombardamente aeriene, mitraliere și artilerie cu rază lungă de acțiune. După intrarea României în război, Bucureștiul a devenit a treia capitală europeană, după Paris și Londra, care a suferit bombardamente ale aviației germane. Mai multe despre participarea României la conflict și cum au supraviețuit locuitorii capitalei ocupației, citiți mai departe pe bucharestyes.
Pe scurt despre război
La 28 iunie 1914, naționalistul sârb bosniac Gavrilo Princip a comis un atentat asupra lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, în centrul orașului Sarajevo (Bosnia și Herțegovina). Câteva săptămâni după incident, Austro-Ungaria a acuzat Serbia de atac și i-a declarat război. Au fost formate două blocuri ostile: Puterile Antantei (conduse de Franța și Marea Britanie) și Puterile Centrale, conduse de Austro-Ungaria și Germania.
Primele lupte au avut loc în Balcani, apoi conflictul s-a extins în Europa, ajungând în Orientul Mijlociu și Africa. Războiul s-a încheiat la 11 noiembrie 1918, când Germania a capitulat, iar Antanta și aliații au câștigat. La Marele Război, cum este adesea numit, au participat 38 de țări. Aproximativ 8,5 milioane de soldați și 13 milioane de civili au pierit în conflict. După război, Imperiile Austro-Ungar, Otoman, German și Rus s-au destrămat, apărând noi state precum Letonia, Lituania, Estonia, Finlanda și Cehoslovacia. Germania și-a pierdut teritoriile coloniale.
Participarea României
Între 1881 și 1947, pe teritoriul României de astăzi a existat Regatul României, care a inclus în diferite perioade Basarabia, Bucovina de Nord și Dobrogea de Sud. În primii doi ani ai Primului Război Mondial, Regatul României a adoptat o politică de neutralitate. În august 1916, țara a intrat în război de partea Antantei.
Scopul României era unirea unor provincii aflate atunci sub controlul Austro-Ungariei, inclusiv Transilvania. Înainte de război, România și Austro-Ungaria nu reușiseră să ajungă la o înțelegere asupra acestui teritoriu, deși Transilvania era etnic românească, fiind însă parte a Austro-Ungariei.
Observând succesul Imperiului Rus în luptele împotriva Austriei în vara anului 1916, România a considerat că era momentul ideal pentru a-și realiza vechile aspirații de extindere teritorială. În august 1916, guvernul român a semnat un acord secret cu aliații, prin care România urma să primească Transilvania, Bucovina și întreaga regiune Banat în cazul unei victorii a aliaților.
La 27 august 1916, armata română a trecut granița Transilvaniei, protejându-se totodată de un posibil atac din partea Bulgariei. Soldații români au dat dovadă de curaj și eroism în timpul luptelor. Totuși, puterea armatelor Puterilor Centrale, dar și retragerea Rusiei după revoluția bolșevică, au dus la înfrângerea României. Victoria Antantei în 1918 a accelerat sfârșitul operațiunilor militare românești. În total, România a pierdut aproximativ 335.000 de soldați în război.
Conform condițiilor Păcii de la București, țara a cedat anumite teritorii de-a lungul coastei și controlul asupra gurilor Dunării, dar și-a recuperat aceste teritorii în 1919. În plus, România a obținut în sfârșit controlul mult așteptat asupra Transilvaniei.
Ocuparea capitalei
La 6 decembrie 1916, trupele germano-austro-ungare au ocupat Bucureștiul. De atunci, orașul a suferit numeroase bombardamente ale aviației germane. Statul Major al armatei germane și-a stabilit cartierul general la Hotelul Athenée Palace. Germanii au închis prizonierii de război români în Cercul Militar Național, în total 800 de persoane, care au fost reținute de primăria orașului. Trupele bulgare și-au stabilit cartierul general la Hotelul Casa Capșa.
Bucureștiul sub ocupație a suferit modificări de nume la clădiri, restaurante și hoteluri. Au apărut denumiri germane precum „Kaiser Palast”, „Berliner Kafée”, „Zum deutschen Kronprinzen”, „Ober-Kommando Mackensen”, „Haupt-Wachel” și altele. Calendarul gregorian a înlocuit calendarul iulian, iar ora locală a fost schimbată cu ora Europei Centrale.
Existau norme care reglementau cantitatea de alimente, gaz, electricitate și combustibil pe care locuitorii orașului aveau voie să o primească. Clădirile în care locuiau germanii nu erau supuse acestor restricții. Unele produse alimentare erau contaminate cu bacterii care cauzau holera, febra tifoidă, antraxul și tetanosul. Locuitorii Bucureștiului nu aveau voie să folosească niciun mijloc de transport. Toată presa, cu excepția unor publicații „oficiale”, și chiar colindele de Crăciun au fost interzise.
În ianuarie 1918, trupele bulgare au intrat în Biblioteca Academiei Române, instituția academică superioară a țării. De acolo, au luat fondul de documente slave, încercând să îl transporte în Bulgaria peste Dunăre. Trupele de ocupație au părăsit orașul abia în noiembrie 1918.
Surse: