Bucureștiul a jucat un rol important în timpul Primului Război Mondial. După ce România a intrat în război de partea Antantei în 1916, orașul a devenit centrul operațiunilor militare și al evenimentelor politice. La sfârșitul aceluiași an, orașul a fost ocupat de Puterile Centrale, ceea ce a afectat grav eficiența armatei române și a Antantei. Această ocupație a avut un impact semnificativ asupra cursului războiului în Europa de Est. Mai jos prezentăm cum a trăit capitala României experiența războiului și viața bucureștenilor în timpul ocupației. Citiți mai multe pe bucharestyes.eu.
Intrarea României în război
Până în 1916, România a păstrat neutralitatea, în ciuda presiunilor intense din ambele tabere, însă în august 1916, țara a intrat în război de partea Antantei. România era o țintă strategică pentru ambele imperii, care își pregătiseră planuri de anexare a diferitelor regiuni ale țării. Totuși, România urmărea să unească toate provinciile istorice românești într-un singur stat și să-și îndeplinească idealul național.
În august 1916, sub presiune, România a acceptat să intre în război de partea Antantei. Situația de pe fronturi nu era favorabilă în acel moment. În toamna anului 1916, armata română a suferit mari înfrângeri. Armata s-a retras pe teritoriul Moldovei, în timp ce majoritatea teritoriului românesc, inclusiv Bucureștiul, a fost ocupată de Puterile Centrale.
Bătălia pentru București
În decembrie 1916, a avut loc bătălia pentru capitala românească între trupele Puterilor Centrale și armata română. Din păcate, românii nu au reușit să oprească înaintarea trupelor, astfel că la 19 decembrie același an, Bucureștiul a fost ocupat de armata germană a 9-a.
Trupele româno-ruse (150.000 de oameni) erau conduse de generalul Constantin Prezan, iar trupele Puterilor Centrale (250.000 de oameni) erau sub comanda lui August von Mackensen și Erich von Falkenhayn. Prezan era un general talentat și avea un plan de luptă excelent, dar acesta nu a putut fi pus în aplicare din cauza unei serii de intrigi politice, inclusiv a trădării generalului Culser.
În decembrie 1916, germanii au intrat în București și l-au ocupat în întregime. Deși orașul era sub ocupație, germanii nu au reușit să scoată România din război. Bătălia pentru București este considerată cea mai dificilă operațiune militară a României în perioada Primului Război Mondial. Orașul a rămas sub ocupație până la încheierea războiului în 1918.
Viața în București sub ocupație
După capitularea orașului, primarul Bucureștiului, Emil Petrescu, s-a adresat părții germane cu rugămintea de a respecta viața și bunurile cetățenilor. Când trupele germane au intrat în oraș la 19 decembrie 1916, numărul românilor de pe străzile capitalei a scăzut brusc. Printre cei care au ieșit să întâmpine germanii se aflau pictorul Petrașcu, caricaturistul Petrașcu-Heine și politicianul conservator Dimitrie Nenitzescu.
Au fost găsite numeroase jurnale ale locuitorilor capitalei din perioada Primului Război. Însemnările din aceste jurnale mărturisesc că viața sub ocupație era dificilă. Printre cei care au rămas în oraș s-a numărat Pia Alimăneștianu, sora lui Ionel Brătianu. Ea a rămas în București pentru a avea grijă de soarta capitalei ocupate și de bunurile familiei. Alimăneștianu s-a confruntat în mod repetat cu ostilitatea forțelor de ocupație, dar și a colaboratorilor români.
Printre cei care au rămas s-a aflat și fostul deputat Vasile Cancicov. El era optimist și a decis să rămână în locuința sa, în ciuda dificultăților. Mai târziu, în jurnalul său, scria că nu înțelege de ce germanii sunt atât de aspri cu bucureștenii, având în vedere că și alte capitale ocupate nu au suferit la fel de mult.
Pia Alimăneștianu a notat că intervenea adesea pentru a împiedica rechiziționarea păturilor sau a blănurilor de la rude și prieteni, care riscau să înghețe în timpul iernii. Frigul a fost, de fapt, cel mai mare dușman în timpul ocupației. Germanii au intrat în București în decembrie, iar capitala nu era pregătită pentru o iarnă sub ocupație. În timpul primului Crăciun, germanii, neavând pomi de Crăciun pe piață, au tăiat pur și simplu 500 de copaci din parcurile orașului.
Pentru bucureșteni, aceasta a fost o luptă de rezistență împotriva inamicului. Locuitorii erau lipsiți nu doar de alimente și căldură, ci și de informații corecte. Pia Alimăneștianu a scris în jurnalul său că bucureștenii trăiau într-un întuneric informațional atât de profund, încât orice știre era transmisă pur și simplu de la om la om. În cele din urmă, detaliile se pierdeau și informația era puternic distorsionată. Singurul ziar din oraș era „Gazeta Bucureștilor”, un ziar de propagandă germană, dar bucureștenii îl citeau totuși pentru a trece timpul.
Mulți bucureșteni au fost arestați. Germanii închideau cetățenii suspectați de spionaj sau de activități de protest. În ciuda grijilor și dificultăților zilnice, românii continuau să creadă în victorie. Pia Alimăneștianu nota că îi era indiferent de ea însăși, că era pregătită să rămână în oraș timp de un an sau mai mult, în întuneric și mizerie, dar continua să creadă în victorie.
Bucureștiul a suferit profund din cauza ocupației germane. Deși unii locuitori erau bucuroși de sosirea trupelor germane, majoritatea bucureștenilor au rămas loiali României. Trăiau zi de zi printre inamici, sperând că, mai devreme sau mai târziu, capitala va fi din nou liberă. Acesta este încă un episod din istoria Bucureștiului, care confirmă tăria de spirit și voința locuitorilor capitalei României. Despre cum a traversat Bucureștiul cel de-al Doilea Război Mondial, citiți în articolul nostru.
Surse: