Alexandru Averescu este o figură militară și politică proeminentă a secolului XX. Generalul a condus armata română în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, a atins culmi considerabile și în activitatea sa politică. Mai multe detalii pe bucharestyes.eu.
Biografie
Alexandru Averescu s-a născut în martie 1859 pe teritoriul actualei regiuni Odesa. A crescut într-o familie de funcționar public și a studiat la seminarul teologic din orașul Ismail.
În adolescență, Alexandru s-a mutat la București, unde și-a continuat studiile medii la școala de arte din capitală. Tânărul era interesat de domeniul militar, așa că, de îndată ce a ajuns la majorat, s-a înrolat voluntar în rândurile jandarmilor pentru a participa la războiul ruso-turc. Scurta experiență de luptă l-a inspirat pe Averescu, astfel că a decis să obțină o educație specializată în acest domeniu. Inițial, Alexandru a intrat la o școală divizionară, iar mai târziu s-a mutat temporar în Italia pentru a studia la Școala Superioară de Război. În paralel, studentul a devenit publicist. Scria articole analitice despre arta militară și aborda probleme sociale acute. În timpul șederii sale în străinătate, tânărul s-a căsătorit cu o cântăreață de operă.
Obținând gradul de general în 1886, Averescu s-a întors la București. Acolo a început dezvoltarea rapidă a carierei sale militare.
Cariera militară
În perioada 1894-1896, Alexandru Averescu a fost profesor la Școala Superioară de Război din București. În următorii doi ani, a fost atașat militar al României la Berlin.
Din 1899 până în 1906, Alexandru a condus secția de organizare și mobilizare a armatei din București și a obținut gradul de general de brigadă.
În 1907, autoritățile capitalei l-au numit pe Averescu ministru de război. Aflat în această funcție, Alexandru a organizat una dintre cele mai dure represiuni anticreștine din istoria României.
În 1913, Averescu a participat la Războiul Balcanic, conducând ofensiva română împotriva Bulgariei. Ulterior, în timpul Primului Război Mondial, generalul a reușit să oprească înaintarea trupelor germane.
În 1917, Alexandru a organizat o importantă operațiune defensivă a trupelor de la București, care a avut succes datorită comandamentului profesionist al generalului.
În 1918, Averescu și-a încheiat cariera militară, iar 12 ani mai târziu a primit titlul onorific de mareșal al României.
Generalul a subliniat în repetate rânduri că nu și-a planificat deloc o carieră politică, însă, din cauza așteptărilor mari ale autorităților de la București și ale întregului popor român, a decis să-și încerce puterile în cadrul activității guvernamentale.
Cariera politică
În 1918, la București, Averescu a fondat Partidul Poporului, format în principal din generali și ofițeri superiori. Până în 1927, Alexandru a ocupat de trei ori funcția de prim-ministru. Cele mai mari speranțe în activitatea politică a generalului și le-au pus reprezentanții zonelor rurale din regiunea București. Acesta a realizat reforme financiare și agrare, însă schimbările nu au justificat așteptările alegătorilor.
În 1923, Averescu a devenit membru de onoare al Academiei Române din București.
În 1926, regele Ferdinand i-a încredințat lui Alexandru formarea unui nou guvern, însă poporul din București nu a susținut această decizie. Generalul însuși își pierduse interesul pentru activitatea politică și dorea să-și încheie cariera. De atunci, vocea lui Averescu a încetat să mai aibă greutate în societatea românească, iar Partidul Poporului a început să intre în declin. Timp de peste 10 ani, Alexandru nu a participat activ la viața politică a Bucureștiului. Cu toate acestea, în 1938, Carol al II-lea l-a numit pe general consilier regal. A ocupat această funcție pentru foarte puțin timp din cauza stării de sănătate. La scurt timp după aceea, Alexandru Averescu a murit în urma unui atac de cord. Generalul a fost înmormântat cu onoruri la București.
Mareșalul Alexandru Averescu a intrat în istorie ca un talentat strateg militar și o figură politică controversată. În onoarea generalului au fost numite mai multe străzi și unități militare din România.
