La începutul Primului Război Mondial, în timp ce România încă își păstra neutralitatea, Bucureștiul a devenit un adevărat câmp de bătălie pentru spionii din diferite țări: spioni germani, englezi, francezi foloseau diverse metode pentru a obține cât mai multe informații și pentru a determina România să se alăture părții lor. În acest articol, vom prezenta cele mai interesante povești despre spionii străini și români din perioada Primului Război Mondial. Mai multe pe bucharestyes.eu.
Spionii străini la București
Bucureștiul era un loc ideal pentru culegerea de informații. Discuțiile despre subiecte secrete de război se auzeau peste tot în oraș: în tramvaie, trenuri, locuri publice. În plus, chiar și militarii dezvăluiau public informații care ar fi trebuit să rămână confidențiale. Spionii trebuiau doar să adune informațiile, să le coreleze și să verifice că erau corecte și precise. Societatea românească nu avea o ideologie clară și o poziție publică bine definită, ceea ce le permitea spionilor să recruteze cu ușurință persoane și să creeze „cercuri de încredere”. În plus, spionii străini știau că orice informație în capitală putea fi cumpărată pentru bani. Nivelul corupției din București era foarte ridicat. Potrivit unui fost agent austro-ungar, acesta putea călători prin țară și să colecteze informații chiar și fără documente de călătorie. Bucureștiul și întreaga țară erau un mediu favorabil pentru spioni.
Povestea ambasadorului Franței Saint-Aulaire
În mai 1916, contele Saint-Aulaire a fost numit ambasador al Franței la București. Avea o misiune evidentă, dar dificilă: să convingă guvernul român, condus de Ionel Brătianu, să intre în război de partea Antantei. Puteți citi despre premierul Ionel Brătianu în articolul nostru. Când Saint-Aulaire a sosit la București, a înțeles rapid că nu era singurul cu o astfel de misiune.
Primul șoc al lui Saint-Aulaire a fost informația că spionii germani săpau tuneluri până la clădirea ambasadei franceze. Spionii germani instalaseră chiar peste drum de ambasadă așa-numitul serviciu german de achiziție de cereale românești, care era de fapt un centru de spionaj german.
Saint-Aulaire a decis să-l avertizeze pe Ionel Brătianu, deoarece casa prim-ministrului era situată lângă ambasada Franței. Domnul Brătianu era deja informat despre activitățile nu doar ale spionilor germani, ci și ale celor din alte țări. Primea în mod regulat scrisori de amenințare de la spioni și chiar de la unii români care doreau să se alăture Germaniei. Brătianu a declarat că oricum i se va întâmpla ceva și că încearcă să rămână complet liber în alegerile sale.
Saint-Aulaire a decis să se implice în acest joc de spionaj. Și-a trimis bucătarul să lucreze în bucătăria lui Alexandru Marghiloman. Marghiloman era un politician român de origine franceză, dar cu viziuni politice pro-germane. Marghiloman era vizitat în mod regulat de miniștrii Germaniei și Austro-Ungariei, iar bucătarul avea posibilitatea de a le asculta conversațiile. În plus, o dată bucătarul i-a adus lui Saint-Aulaire notițe din podul lui Marghiloman. Saint-Aulaire a aflat multe lucruri interesante datorită acestei operațiuni.
Înainte de Primul Război Mondial, România nu avea servicii secrete puternice, dar toate aceste situații au determinat armata română să dezvolte activități de spionaj și contraspionaj.
Spionii români și activitatea lor la București
Înainte de Primul Război Mondial, serviciile secrete românești s-au confruntat cu câteva obstacole: lipsa de fonduri și absența unei legi de contraspionaj în timp de pace. Directorul Serviciului Secret de Informații, Mihail Moruzov, a menționat că până la războiul balcanic din 1913, armata română nu dispunea de o structură reală de informații.
Ulterior, serviciile secrete românești au început să colaboreze activ cu forțele de poliție din București. Acestea operau în porturi, gări și locuri publice. Principalul obiectiv al spionilor români era să pătrundă în rețelele inamicilor pentru a contracara activitățile de spionaj îndreptate împotriva armatei române. Potrivit directorului Serviciului Special de Securitate, datorită activităților spionilor români, au fost dejucate unele planuri politico-diplomatice ale Austro-Ungariei împotriva României.
În timpul Primului Război Mondial, contraspionajul românesc a desfășurat două operațiuni importante. Prima operațiune viza dezvăluirea rapoartelor ambasadei austro-ungare la București. Aceste rapoarte au fost descifrate de autorități și transmise agenților francezi și britanici. Această operațiune a devenit cunoscută în 1917, după percheziția casei lui Ionel Brătianu. Acest incident a provocat pagube armatei austro-ungare pe fronturile europene.
A doua poveste este despre o operațiune împotriva ambasadorului german în România. La 16 august 1916, la câteva zile după ce România s-a alăturat Antantei, contraspionajul românesc a furat din mașina ambasadorului documente secrete. Printre acestea se afla o listă lungă de 200 de pagini cu numele politicienilor, ofițerilor și altor personalități publice care primeau bani de la Germania. Aceste documente au fost prezentate regelui Ferdinand I și lui Ionel Brătianu. La acel moment, lista nu a fost făcută publică, dar persoanele de pe listă au fost monitorizate cu atenție.
În concluzie, Bucureștiul din timpul Primului Război Mondial a fost un centru al investigațiilor și intrigilor de spionaj. V-am relatat doar cele mai răsunătoare povești de spionaj din acea perioadă, dar au existat încă multe alte întâmplări interesante.
Surse: