Bucureștiul are o istorie fascinantă. Aproape toate orașele Țării Românești au fost mereu importante centre economice, dar doar Bucureștiul avea potențialul de a deveni capitală. În acest articol, vom explora istoria capitalei României. Mai multe detalii sunt disponibile pe bucharestyes.eu.
Începutul istoriei
Orașul București, la fel ca multe alte orașe românești, își începe istoria cu o curte fortificată și un mic sat apărut în apropierea acesteia. Prima mențiune a acestei așezări de pe malul râului Dâmbovița apare sub numele de „Cetatea Dâmboviței”. Denumirea orașului provine de la un sat aflat în apropierea fortăreței.
Inițial, aici era o așezare care aproviziona cu produse satele din jur. Datorită poziției sale convenabile pentru negustori, Bucureștiul a devenit un important centru comercial. Dezvoltarea orașului a fost impulsionată de construcția unei noi curți fortificate de către domnitorul Vlad Țepeș, care a stabilit aici o reședință temporară a principatului. Vlad Țepeș este considerat fondatorul acestui oraș remarcabil.
La 20 septembrie 1459, a fost emis primul document care atesta stabilirea unei reședințe la București. În document se preciza că acesta fusese scris „în cetatea bucureșteană”. Lucrările de construcție s-au desfășurat în etape, curtea extinzându-se de trei ori. Totuși, era prea devreme pentru a vorbi despre mutarea reședinței principale la București. Capitala Țării Românești continua să alterneze între București și Târgoviște, datorită unor considerente strategice și militare ale lui Vlad Țepeș.
Bucureștiul – capitala Țării Românești
Pe parcursul secolelor XV-XVI, capitala s-a mutat constant între Târgoviște și București. Abia în anul 1659, Bucureștiul a devenit oficial capitala Țării Românești. Acest fapt poate fi explicat prin factori politico-militari, deoarece din acest oraș se putea monitoriza cu ușurință deplasarea armatei otomane. Mai multe detalii despre cum Bucureștiul a devenit capitală puteți găsi în materialul nostru.
Târgoviște a rămas al doilea cel mai important centru politic al țării. Dacă în București s-au stabilit susținătorii politicii Imperiului Otoman, la Târgoviște rămăseseră boieri care evitau colaborarea cu Poarta.
Dezvoltarea orașului
Curtea fortificată sau Curtea Veche a fost centrul Bucureștiului. Comerțul a fost forța motrice a dezvoltării orașului. Strada Lipscani este considerată și astăzi principala arteră a orașului, unde în trecut se găseau reședințele nobiliare, biserici, magazine și ateliere.
Curtea Veche și cetatea Bucureștiului au format centrul vechi al orașului. În 1558-1559, aici a fost construită Biserica Domnească, care rămâne cea mai veche clădire din capitală, păstrată până în prezent, fiind fondată de domnitorul Mircea Ciobanul.
În 1692 a fost construită prima stradă pavată cu grinzi de lemn, Podul Mogoșoaiei (numită Calea Victoriei din 1878). În 1694 a fost înființată Academia Domnească din București, prima școală superioară a Țării Românești, întemeiată de Constantin Brâncoveanu. În 1704, la București a fost înființată prima instituție medicală, finanțată de filantropul Mihai Cantacuzino. Acesta a fost un moment de expansiune rapidă a capitalei.
Modernizarea Bucureștiului
Procesul de modernizare a Bucureștiului a început în secolul al XIX-lea, după unirea Moldovei cu Țara Românească în 1862. Atunci, Bucureștiul devenise cel mai mare oraș din sud-estul Europei, după Istanbul. Au început să apară trotuare, iluminat public, canalizare și parcuri publice. Perioada de domnie a lui Carol I (1866-1914) a marcat construcția unor clădiri importante, printre care Fundația Carol I, Ministerul Agriculturii, Palatul de Justiție, Palatul Poștei, Palatul CEC, Palatul Patriarhiei, Cercul Militar Național și hotelul Athenee Palace.
Ororile secolului XX și Bucureștiul
După Primul Război Mondial, Bucureștiul era una dintre cele mai frumoase capitale europene. Atmosfera și arhitectura sa aminteau de Paris. Ulterior, orașul a trecut prin perioade dificile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, centrul orașului a fost grav afectat de bombardamentele armatei americane. Reconstrucția capitalei a avut loc în perioada ocupației sovietice, care a influențat profund peisajul arhitectural al orașului. Mai multe despre acest capitol din istorie pot fi găsite într-un alt material.
Bucureștiul a fost mult timp un oraș de meșteșugari și comercianți. Capitala României se deosebește de alte orașe mari. În timpul domniei regelui Carol I, Bucureștiul a început să fie numit „Micul Paris”. Frumusețea sa rivaliza nu doar cu Parisul, ci și cu splendoarea Istanbulului din perioada otomană sau cu estetica Vienei. Bucureștiul a înglobat cele mai bune elemente culturale ale tuturor epocilor care s-au perindat aici. Fiecare stradă și clădire reflectă istoria sa îndelungată și captivantă.
Astăzi, Bucureștiul rămâne un centru economic, financiar, bancar, cultural-științific, educațional, turistic și de transport al țării. Orașul este împărțit în șase sectoare, fiecare având propriul consiliu de 27 de oficiali aleși prin vot. Administrația capitalei este condusă de primăria orașului, iar deciziile sunt aprobate de Consiliul General. Bucureștiul are aproximativ 2 milioane de locuitori. În administrația românească, Bucureștiul ocupă un loc special, fiind singurul oraș care nu aparține niciunui județ.
Surse: